Exista munte si in alta parte decat Valea Prahovei si zona Bran?!

Weekendul trecut am iesit putin din cotidianul bucurestean si propunandu-ne sa vedem ceva nou am ales ca destinatie Valea Buzaului. Vremea de toamna ne-a creat putine emotii, insa prognozele on-line ne incurajau sa nu ne intoarcem.

Valea Buzaului este o zona minunata, foarte pitoreasca, nici cu munte, nici cu deal...ceva in genul zonei Bran, dar fara munti golasi in raza vizuala. Satele sunt foarte pitoresti mai ales cele care sunt amplasate pe versanti, iar drumul desi destul de lung este usor abordabil si nu oboseste soferul.

Prima oprire a fost la baraj la Siriu, un baraj de pamant construit prin anii '70 si care a produs un lac de acumulare foarte mare si frumos tocmai datorita faptului ca pe malurile sale nu se afla nicio localitate, doar ici-colo cate o stana. Vremea destul de vantoasa nu ne-a prea permis o zabovire prea indelungata, insa un sandwich sa mancam si o duzina de poze sa facem tot am avut ragaz.

Suiti in masina am luat calea Buzaului spre Herghelia de la Cislau. Aceasta, desi se vede cu ochiul liber ca este subfinantata, poseda numerosi cai majoritatea Pur-sange englez destul de bine ingrijiti si oameni foarte binevoitori cu vizitatorii. O ora de calarie bate ca pret orice concurenta din zona Bucurestiului si e  45 de lei o ora. Experienta calariei unui Pur-sange, fie si tinut de capastru de catre ingrijitor, merita un popas la Cislau, insa pentru ca vremea se incalzise binisor de-acum nu am mai zabovit si am pornit spre Vulcanii Noroiosi.

O data ajuns la Vulcanii Noroiosi peisajul selenar iti creaza un sentiment ciudat mai ales ca de jur imprejur vezi vegetatie bogata si verde iar in zona protejata nu creste un fir de iarba.

Pentru ca ziua se apropia de sfarsit si fiind duminica trebuia sa ne urnim catre casa asa ca am pornit spre asfintit catre Sarata Monteoru unde speram sa mai gasim macar un restaurant deschis tinand cont ca sezonul s-a incheiat. Statiunea, desi mica pare destul de cocheta si curata, iar restaurantul Casino Sarata Monteoru merita vizitat daca sunteti in zona si va este foame.
O astfel de zi incarcata si frumoasa nu se putea termina decat in noapte, gonind catre Bucuresti pentru a ne face somnul cat mai lung caci lunea venea cu o noua zi de lucru.